Pornesc de la faptul ca este un film inspirat din fapte reale, ecranizarea romanului lui Michael Punke. Actiunea se desfasoara in 1823, in America de Nord, in timpul unei expeditii in Muntii Stancosi. Pe mine ma atrage mult mai mult orice film care are la baza fapte reale. Asadar, am urmarit cu mare atentie atat trairile lui Hugh Glass (Leonardo DiCaprio), precum si interpretarea acestuia, data fiind valva facuta din nou in jurul lui si a mult ravnitului Oscar. Cred ca mai mult ne dorim noi statueta pentru Leo, decat el. Chiar ma amuzam zilele trecute, spunand ca el are o intelegere deja cu producatorii, gen “Brothers, hai sa mai facem un film, imi dati iar rolul principal, iar o sa se agite tot globul sa il vada si sa isi dea cu parerea daca merit Oscarul sau nu si uite asa spargem iarasi Box Office-urile si ne umplem de bani” :)).
In fine. Am inceput vizionarea filmului cu foooarte mari asteptari. Gresit, din start.
Asadar, in timpul expeditiei, Glass se desprinde la un moment dat de echipa lui si bantuie prin padure. Este atacat acolo de un urs Grizzly si toata scena este aratata. Desi am intors capul la cateva momente, cred ca ar fi putut fi realizata mult mai bine. Inainte sa afirm asta, mi-am luat inima-n dinti si am cautat atacuri ale ursilor asupra oamenilor pe Youtube si cred ca era loc de mai mult realism. Continuand, el este salvat in cele din urma de colegii lui. Ranile suferite sunt foarte grave insa si le incetineste mersul, lucru greu de acceptat cand ai pe urme indienii. Pentru ca fiul sau nu il poate parasi, decide sa ramana alaturi de el. Se alatura al doilea cel mai tanar membru al grupului si pentru ca aveau nevoie si de cineva cu experienta, capital decide sa il lase pe omul care il ura cel mai mult, Fitzgerald (Tom Hardy). Ma asteptam ca acesta sa nu ii fie aliat, dar chiar sa faca ce a facut, nu. Si nu zic mai mult. Glass totusi supravietuieste. Urmeaza o luuunga perioada in care el se tot taraste si se chinuie sa ajunga la baza. Sunt momente grele, unele dure de vazut, dar aici incep si aberatiile holywoodiene, pe care eu nu le mai suport. Tot filmul el e cu picioarele in apa inghetata, inoata cu o blana de urs pe el nu stiu cat timp in aceeasi apa inghetata si totusi nu intra in nici o hipotermie… Corpul uman pare a nu avea limite in acest film. Apoi cade de pe o stanca foarte inalta si ca prin minune bradul prin care trece ii atenueaza caderea, dar nu ii atinge ranile deschise mai deloc. No shit! Urmatoarea scena, vestita scena cu calul mi se pare cea mai tare din tot filmul si mai echilibreaza situatia. Aici chiar ii traiesti disperarea si il apreciezi pentru solutia gasita ca sa mai supravietuiasca unei nopti geroase. Genial!
Urmeaza o serie de alte situatii din care el trebuie sa scape si cu putin ajutor, ajunge la baza.
Pe tot parcursul filmului, eu am spus ca as fi cedat de mult. Frigul m-ar fi doborat de mult si nu stiu ce motivatie atat de puternica ar fi trebuit sa am, ca sa continui sa lupt in fiecare secunda, in asemenea conditii.
Filmul urmareste doua teme foarte puternice: supravietuirea si razbunarea. Probabil cand a doua este atat de profunda, iti gasesti puterea si pentru prima.
Scenariul, mai ales ca, repet, este inspirat din fapte reale, este foarte bun. Este un cocktail de trairi greu de imaginat. Si, dupa parerea mea, daca ar fi fost mai comprimat totul, mi s-ar fi parut si mie a fi filmul anului.
Altfel, l-as rezuma la preludiu lung, actiune putina, final previzibil.
Nu sunt vreun critic de film, departe de asa ceva, insa, la nivel personal, pe mine nici filmul, nici rolul lui Leo nu m-au impresionat. E de vazut, clar, dar de Oscar nu stiu ce sa spun…
Se bate din nou cu Eddie Redmayne din The Danish Girl, care mie mi se pare un fenomen. Eu tot pe el as paria la categoria “Ce mai bun actor in rol principal”.
Iar la cel mai bun film, Room m-a impresionat teribil.
Ramane de vazut. Pana atunci, nu-l ratati. Povestea e frumoasa, efectele vizuale superbe si este un film ce trebuie vazut.
In cinematografe din 22 ianuarie 🙂 . Enjoy!
0 Comments