Am trait aseara cu totii emotia finalei Euro 2016, barbati si femei, deopotriva. Cel mai asteptat meci si asteptata confruntare, Ronaldo – Griezmann. Pariuri, statistici, pareri de experti imprastiate peste tot. Si, dupa cum stim cu totii deja, dupa 20 si ceva de minute, Ronaldo paraseste terenul in lacrimi, accidentat la genunchi de Dimitri Payet. Al meu frate a zis ca daca mai cade o data, nu se mai ridica de acolo, lovitura la genunchi fiind foarte pacatoasa pentru un fotbalist, mai ales la piciorul de sprijin (un mini fotbalist fiind si el), dar eu nu voiam sa cred. Cum sa se intample asta, in finala? Come on, e prea aiurea, prea trist, se duce frumusetea jocului. Ceea ce s-a si intamplat, pana spre final, cand presiunea fluierului de final s-a facut simtita si s-a mai intetit ritmul. Dar intr-un fel, ma bucur ca s-a intamplat asa, pentru valul de simpatie pe care Ronaldo l-a declansat. S-a vazut o alta parte a lui, atat la iesirea de pe teren cat si pe margine, unde efervescenta lui si dorinta de a castiga, au motivat echipa Portugaliei. N-a mai fost asa egoist cum il acuza toata lumea ca ar fi (nu contest, nu l-am urmarit chiar atat de mult). Poate s-a mai maturizat si el.
Ce nu inteleg eu este ca ok, nu il suporti ca e arogant, fitos, are un aer de siguranta enervant, mai ales pentru frustrateii din fotoliu care nu-s in stare sa mearga constant la o sala/alergat/tenis, daramite sa aiba o asemenea disciplina. Dar de aici pana la a spune ca nu joaca nimic, ca nu e nici pe departe cel mai bun jucator din lume (mai alterneaza titlul cu Messi), ca ce bine ca a iesit, ca doar drama e de capul lui, etc etc etc, bai e cale lunga. Zau ca nu va mai suport comentand aiurea, fara nici o baza. Nu l-am auzit pe vreunul dintre cei care practica sportul asta facand asemenea afirmatii. Guess why?
Si ca sa ma conving, am cautat si eu pe prietenul Google – Ronaldo best moments – si am ramas inmarmurita. Omul asta e un talent, se joaca cu adversarii, controleaza mingea aia cu o siguranta fenomenala. Mai da si rateruri, fie, but still…e un fenomen. Si vorba lui, la finalul zilei, dupa toate comentariile, reusitele lui vorbesc pentru el. Si conform Wikipedia, Ronaldo este considerat unul dintre cei mai buni fotbalisti din toate timpurile, alaturi de rivalul sau Lionel Messi. Este primul fotbalist portughez care a castigat Balonul de Aur de trei ori si al doilea jucator dupa Messi care castiga Gheata de aur de trei ori. La Manchester United si Real Madrid, Ronaldo a castigat de trei ori Premier League, La Liga, FA Cup, de doua ori Football League Cup și Copas del Rey, FA Community Shield, Supercupa Spaniei, de doua ori Liga Campionilor UEFA, o Supercupa Europei si de doua ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA. In ianuarie 2014, la varsta de 28 de ani, Ronaldo a marcat cel de-al 400-lea sau gol la nivel de seniori. In ianuarie 2015 el a fost numit cel mai bun fotbalist portughez din toate timpurile, de catre Federația Portugheză de Fotbal, in cadrul celei de-a 100-a ceremonii aniversare.
Luati de priviti:
Inainte de a cauta video-ul asta, a circulat altul pe Facebook, cu povestea lui de viata, de-a dreptul motivationala. Si ce se mai stie despre el si as dori sa punctez, este faptul ca dupa antrenamentele oficiale, el ramanea adeseori pe teren si se antrena singur, cateva ore in plus. Este multa munca, ambitie si dorinta de a fi cel mai bun, in spatele acestor rezultate si a atitudinii arogante. Poate e si o forma de protectie, who knows?
Asadar, haideti sa ne mai si bucuram de era asta dominata de doi fotbalisti fenomen, Ronaldo si Messi si sa mai lasam rautatile gratuite, ca pentru asa ceva nu se dau titluri sau baloane de aur 😉
Chapeau!
0 Comments