Hater sau cum sa fii un om fara scrupule!

Nici nu stiu cu ce sa incep. As incepe cu definitia. As incepe cu traumele avute in copilarie. As incepe cu lipsa istetimii care il propulseaza intr-o zona constant defensiva. Cert este ca nu ma mai pot abtine sa nu trag un semnal de alarma la ceea ce se intampla din ce in ce mai frecvent in online! La cum se canibalizeaza unii pe altii, ataca, jignesc pentru o virgula sau un click dat aiurea. La cum un mediu pe care eu il visez ca spatiul perfect de dezvoltare, care iti permite sa-ti exprimi parerile si sa discuti pe baza lor in aceeasi masura, constructiv, si sa-ti aduci contributia pentru ceilalti, se transforma intr-o jungla.

Mi-e teama ca toti oamenii frumosi care au ce spune, se vor retrage din teama de a fi expusi negativ de aceste specimene. Parca-i vad strigand “Nu sunt hater, scoate-ma de aici”.

Incep totusi cu definitia de pe google translate: hater= persoana stapanita de manie. Noua moda in online! Cand nu esti capabil sa oferi comunitatii ceva valoros, cand nu poti veni cu propriul input asupra unui subiect, cu amprenta personala, intri pe singura nisa in care nu e nevoie sa gandesti, o fac altii pentru tine. O fac oamenii aia care muncesc, scriu, alearga, se dezvolta, isi depasesc barierele, se chinuie. Si, cum e vorba, doar omul care nu munceste nu greseste. Si apare inadaptatul asta, care nu are ce sa faca, decat sa vaneze aceste greseli si sa-l faca pe ala de tot rahatul. Pe om, nu ideile lui!

As vrea sa subliniez ca nu vorbesc despre cei pe care ii incadrez eu in asa ceva. Vorbesc despre cei care se autointituleaza hater/hater-ita si’s foarte mandri de acest statut. Iar actiunile lor zilnice sunt in concordanta cu asta. TREBUIE, dar TREBUIE sa se comporte ca atare. Pentru ca atat pot. Stau toata ziua in fata unui monitor si pandesc greselile. Ba, vorba cuiva, se roaga inainte de culcare sa faca peste noapte vreunul ceva gresit, doar doar sa mai aiba si ei material de lucru.

Dar daca doar ar pomeni de greseala respectiva, fara sa dea TAG sau PRINT SCREEN de pe pagina victimei, nu s-ar mai numi hateri! Si nici nu ar avea efectul scontat. Sunt un fel de CanCan: “senzational, ia uite-l pe prostul/proasta asta ce greseala a facut! Haha, ce lame! Ia uitati “prieteni”, ce material valoros v-am oferit eu astazi”. Asta in timp ce fraierutul ala ii e prieten bun si vorbeste zilnic cu el pe chat. Dar cine stie cand se mai iveste o noua ocazie sa scoata si el nasul din nisip, sa se propulseze putin de pe umerii prietenului si sa se simta util ca l-a demascat pe “fraier”?!

Si incep sa curga comentariile, pro si contra. Iar el este, in sfarsit, bagat in seama si poate deveni si cunoscut, sub acest tipar. In sfarsit, dupa ce toata viata a fost nedreptatit si mereu pe locul doi, intr-o cursa in care a alergat singur.

Oameni buni, e vorba de niste traume. Tratati-le! Nu te-au iubit parintii suficient, te-ai simtit parasit, colegii si-au batut joc de tine pe tot parcursul anilor de scoala? Sexul opus te-a respins mereu pentru erai insuportabil, luai totul personal si generai ditamai scandalul pentru ca “erai vesnic atacat”? Ai incercat din rasputeri sa iesi cumva in evidenta, sa fii apreciat, respectat, vazut bine, dorit si n-ai reusit? Ai incercat sa ascunzi sub pres, pardon, sub tastatura toate leziunile mentale si sa te prefaci ca esti un om super misto si nici asta nu ti-a iesit?

Ai gasit singura bresa in care poti sa iti versi toate supararile si poti sa jignesti mandru si fara frica, din spatele unui monitor? Nu, nu esti un hater, prietene. Esti doar un mare frustrat! Si nu o sa ai niciodata ce are omul ala pe care il balacaresti tu: creier, succes, imaginatie, respect, prieteni reali si mai ales, demnitate!

Nu e nimeni perfect. Toti le avem pe ale noastre. Dar cand depasesti intr-un mod grotesc limitele bunului simt, cand demnitatea  nu mai este decat un cuvant din DEX pentru tine, e grav si tot ce imi poti starni este mila.

AMIN.